Ergonomia postului de lucru

Sfârşitul mileniului se apropie cu paşi repezi şi se pare că totul se află sub semnul informaţiei şi al ştiinţei. Noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, îndeosebi ale electronicii şi tehnicii de calcul au un impact puternic asupra omenirii, ducând-o spre progres. Au apărut şi s-au dezvoltat ştiinţe pe cât de necunoscute şi nebănuite la început, pe atât de aplicate şi de uzitate astăzi precum: managementul, marketingul, ergonomia, informatica sau birotica.
Nu mai este o noutate faptul că informatica, prin intermediul calculatoarelor, este implicată în orice fel de activitate umană. Birotica restrânge obiectul de studiu al informaticii la nivelul biroului.
Echipamente diverse, tot mai sofisticate şi mai performante ne populează viaţa de zi cu zi. Începând cu telefoanele digitale până la faxuri, la copiatoare de mare viteză, la staţii de lucru folosite în tehnoredactare şi la echipamente moderne de arhivare şi de regăsire a informaţiei, toate şi multe altele au schimbat complet aspectul tradiţional al birourilor cu nenumărate dosare, cu zgomotoase maşini de scris, cu telefoane clasice şi cu multă, multă hârtie.
Toate aceste schimbări obligă structurile economice sau culturale să se adapteze noilor tehnologii informaţionale printr-o dotare corespunzătoare a birourilor care prin natura lor primesc, utilizează şi transmit informaţii în scopul fundamentării deciziilor.
Din păcate aceste noi echipamente, şi în special calculatorul, ale căror efecte pozitive asupra muncii sunt incontestabile, au avut un impact negativ asupra sănătăţii omului prin amplificarea factorilor de stres şi de oboseală.
Munca de birou, care în mare parte solicită psihicul şi sistemul vizual, este o muncă în care factorii de stres sunt în număr din ce în ce mai mare, iar bolile cauzate de aceştia afectează astăzi tot mai multe persoane.
Din această cauză studiul muncii face apel la ergonomie, o ştiinţă relativ tânără, al cărei scop final este creşterea productivităţii muncii în condiţiile reducerii oboselii şi a stresului.
Această lucrare vine în sprijinul tuturor persoanelor ale căror îndatoriri presupun interacţiunea cu alte persoane în vederea realizării obiectivelor structurii în cadrul căreia lucrează. În acelaşi timp cuprinde informaţii utile care pot determina creşterea performanţei, a confortului şi satisfacţiei în muncă pentru toţi cei care îşi desfăşoară activitatea în birouri.
Unul din cele mai importante domenii ale progresului şi înnoirii în societatea noastră îl constituie pătrunderea calculatorului în cele mai variate domenii ale vieţii economice şi sociale, culturale şi manageriale. Prin apariţia şi prin răspândirea sistemelor multimedia (care îmbină telecomunicaţiile, tehnica electronică de calcul şi audiovizualul), prelucrarea automată a informaţiei capătă noi dimensiuni. Prin intermediul sistemelor moderne de tele-comunicaţii, informaţia digitală a pătruns în activitatea profesională a foarte multor utilizatori de tehnică de calcul, de la unităţi de informatică organizate la nivel de instituţie, de întreprinderi sau de judeţe către publicul larg, de la specialiştii în informatică spre utilizatorii de informatică.

Afecţiuni provocate de un mediu de lucru inadecvat

Deşi computerul ne îmbunătăţeşte viaţa, acest avantaj nu ne scuteşte de anumite riscuri privind sănătatea. Studiile făcute au arătat că tipul muncii şi numărul de ore pe zi de utilizare a terminalului video sunt factori importanţi în determinarea nivelului problemelor cauzate de această activitate. Problemele ochilor sunt cele mai obişnuite pentru utilizatorii calculatoarelor. Din nefericire nu există prea multe informaţii legate de computer şi de stresul vizual. Lipsesc, de asemenea, sursele de informaţii pentru publicul larg în legătură cu această problemă.
În prezent numai în SUA peste 100 de milioane de oameni folosesc terminale video-display (TVD). Peste 50% dintre aceştia prezintă dificultăţi cu focalizarea privirii asupra obiectelor mai îndepărtate şi tulburări ale imaginii dincolo de planul apropiat după folosirea îndelungată a displayului.
În afara acestor simptome directe apar unele indirecte cum ar fi: încordare şi durere în ceafă şi în umeri; dureri de spate; oboseală excesivă iritabilitate excesivă dureri în braţe, în încheieturi şi în umeri; nervozitate crescută eficienţă vizuală scăzută şi erori mai frecvente. În special operatorii dau dovadă de o scădere generală a productivităţii, inclusiv erori frecvente şi viteză redusă în timpul desfăşurării activităţii.
În SUA s-a trecut de la societatea industrială la cea informaţională în numai douăzeci de ani, în timp ce trecerea de la societatea agrară la cea industrială a durat mai mult de 200 de ani. Odată cu acest fenomen a devenit necesară folosirea ochilor în activităţi de precizie. Ochii oamenilor sunt adaptaţi totuşi pentru vederea la distanţă. Câmpul nostru vizual nu poate să facă trecerea de la planul îndepărtat la cel apropiat în mod natural. Adaptarea trebuie să fie activă, prin modificarea mediului nostru de lucru şi a comportamentului specific activităţii depuse .
Stresul vizual reprezintă o problemă îngrijorătoare, totuşi studiile existente în acest domeniu nu sunt bazate pe o cercetare aprofundată, multe din simptomele de disconfort al ochiului fiind similare cu ale celor care lucrează în alte domenii ce necesită vederea de aproape. Ambiguitatea cunoştinţelor a dus la consensul că nu există factori de pericol în utilizarea displayului.
Cercetătorul canadian Bob Dematteo a studiat în cartea sa Terminal Shock tratamentul consecinţelor utilizării terminalelor. El a observat că, din păcate, dovezile asupra nocivităţii locului de muncă au fost furnizate de utilizatori, nu de cei care trebuie să reglementeze activităţile respective.
În privinţa terminalelor video s-au efectuat studii mai riguroase referitoare la efectul acestora asupra operatorilor. Rezultatele obţinute sunt folosite pentru dezvoltarea politicii legislative de muncă. În multe state din SUA există o legislaţie pentru protecţia utilizatorilor de TVD (terminale video-display). Ba chiar au fost emise reglementări cu privire la designul locurilor de muncă, la pregătirea personalului şi la asistenţa medicală a angajaţilor. Costurile suplimentare datorate aplicării acestor legi sunt mult mai mici decât daunele provocate de accidentele din birouri, care au crescut spectaculos. Din 1992 statele din Uniunea Europeană au promulgat legi naţionale referitoare la designul punctelor de lucru, la activităţile curente şi la sănătatea şi la protecţia lucrătorului, cu prevederi pentru protejarea vederii.
Pentru sporirea confortului utilizatorilor de unităţi video, în prezent se face apel la ergonomie şi la optometrie. Ergonomia, aşa cum arătam, studiază impactul mediului unde se desfăşoară activitatea asupra muncii depuse de om. Scopul ei este creşterea confortului, a siguranţei şi productivităţii lucrătorului. Optometria se concentrează asupra îmbunătăţirii capacităţii vizuale. În optometria comportamentală vederea este privită ca un proces complex ce include învăţarea şi poate fi modificat şi îmbunătăţit corespunzător prin: proceduri de antrenare a vederii, dietă, organizarea muncii şi educaţie.
(ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/enache/3.htm )
Măsuri de protecţie a muncii în birou:
Menţinerea condiţiilor sănătoase şi sigure de muncă în birouri impune angajaţilor respectarea următoarele cerinţe:
  • să păstreze ordinea în aria de lucru;
  • să recunoască şi să anunţe orice potenţial pericol;
  • să raporteze şi să înregistreze accidentele corect, complet şi clar, în concordanţă cu procedurile stabilite;
  • să urmeze instrucţiunile de folosire pentru echipamentele şi pentru accesoriile din birou;
  • să folosească metode aprobate şi sigure pentru ridicarea şi pentru manevrarea obiectelor grele şi voluminoase;
  • să studieze regulamentele şi regulile directoare pentru posturile ce implică expunerea la un monitor al calculatorului.
Având în vedere absenţa legislaţiei privitoare la protecţia muncii în birou la noi în ţară, prezentăm în continuare câteva norme de securitatea muncii cuprinse în legislaţia britanică. În Legea din 1974 privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă se arată că angajaţilor trebuie să li se ofere:
  • un loc sigur în care să îşi desfăşoare activitatea cu acces şi cu ieşire sigure;
  • echipamente de siguranţă (cu întreţinere eficientă);
  • sisteme de lucru stabile;
  • un mediu de lucru sigur;
  • metode sigure pentru manevrarea, pentru depozitarea şi pentru transportul bunurilor;
  • facilităţi de prim ajutor conform normelor Ministerului Sănătăţii;
  • instruire şi supervizare a practicilor pentru asigurarea sănătăţii;
  • consultaţii cu privire la punerea la punct şi la menţinerea unor măsuri eficiente de păstrare a sănătăţii şi securităţii;
  • declaraţii scrise în legătură cu sănătatea şi cu securitatea la locul de muncă şi motivele pentru care este adoptată acea politică.
Acelaşi act conţine şi îndatoririle angajaţilor:
  • să aibă grijă de propria lor sănătate şi de sănătatea celorlalţi, care poate fi afectată de acţiunile sau de omisiunile lor;
  • să respecte măsurile de securitate;
  • să coopereze pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii la locul de muncă;
  • să nu modifice sau să nu folosească în mod greşit instrumentele necesare asigurării securităţii locului de muncă.
Măsurile de securitate se extind şi dincolo de birou, deoarece uneori cei care lucrează în birouri trebuie să se deplaseze în alte locuri cum ar fi depozite sau secţii de lucru. Faptul că personalul de birou nu vizitează frecvent aceste spaţii de lucru măreşte riscul producerii accidentelor, dacă aceştia nu sunt atenţi şi conştienţi de eventualele pericole. Legea din 1963 privind securitatea birourilor, magazinelor şi căilor ferate - ca urmare a acestui act normativ, firmele au obligaţia de a oferi angajaţilor următoarele:
  • un spaţiu de lucru de minim 3,715 m2 pentru fiecare persoană;
  • curăţenie cel puţin o dată pe săptămână;
  • temperatura la începutul zilei de lucru, cel puţin 160C;
  • lumină potrivită şi suficientă;
  • ventilaţie adecvată;
  • toalete adecvate, apă potabilă şi facilităţi pentru spălare şi pentru uscare;
  • scaune solide şi comode;
  • echipamente de protecţie în apropierea maşinilor periculoase;
  • echipamente de transport şi de ridicare.